1. Aspect și inspecție dimensională
Inspecția aspectului: Observați dacă suprafața este netedă și fără defecte, cum ar fi fisuri, pliuri, cicatrici, zgârieturi, bule sau depuneri de oxid. Țevile de oțel-de înaltă calitate trebuie să aibă o suprafață uniformă și netedă, fără defecte evidente.
Precizie dimensională: utilizați șublere vernier, micrometre sau calibre cu ultrasunete pentru a măsura diametrul exterior, grosimea peretelui, lungimea și ovalitatea pentru a asigura conformitatea cu standarde precum GB/T 17395-2008. Abaterea grosimii peretelui este de obicei controlată cu ±10%.
2. Testare non-distructivă (NDT)
Folosit pentru a detecta defectele interne și de suprafață, este un mijloc cheie de asigurare a siguranței:
Testare cu ultrasunete (UT): detectează fisuri interne, incluziuni, delaminare și alte defecte. Standardul este GB/T 5777-2019. Este sensibil la defecte longitudinale și transversale.
Testare cu curenți turbionari (ET): Potrivit pentru defecte punctiforme ale suprafeței (cum ar fi găuri și microfisuri). Are o viteză de răspuns rapidă și este potrivit pentru inspecție online.
Inspecția particulelor magnetice (MT): pentru materiale feromagnetice, poate identifica defectele apropiate-de suprafață și este ușor de utilizat.
Inspecție radiologică (RT): este folosită pentru imagistica defectelor interne ale țevilor cu pereți groși-, dar este mai costisitoare și utilizată mai ales pentru componentele critice.
Testare cu ultrasunete electromagnetice: nu este necesar niciun agent de cuplare și poate efectua teste-în timp real pe linii de producție cu temperatură înaltă,-înaltă viteză, în conformitate cu noul standard YB/T 6297-2024.
✅ Cel mai recent standard GB/T 44152-2024 stipulează că de la 1 ianuarie 2025, țevile din oțel fără sudură cu un diametru exterior mai mare sau egal cu 6 mm trebuie să fie supuse testării cu ultrasunete la 300 mm de capătul țevii. Defectele de delaminare cu o suprafață > 100 mm² sunt considerate necalificate.
3. Analiza compoziției chimice: C, Mn, Si, P, S și elementele de aliere (cum ar fi Cr, Mo, Ni) sunt analizate utilizând spectrometre cu citire directă, analizoare cu carbon-in infraroșu și alte echipamente pentru a se asigura că materialul este conform standardelor precum GB/T 3077 și ASTM A106. Compoziția produsului finit trebuie să se încadreze în intervalul standard; abaterea excesivă va afecta rezistența și rezistența la coroziune.
4. Testarea proprietății mecanice
Test de tracțiune: determină rezistența la curgere (YS), rezistența la tracțiune (TS) și alungirea (A) pentru a verifica capacitatea portantă-de sarcină a materialului.
Test de impact: evaluează rezistența la temperatură joasă{{0}, utilizând de obicei metoda CVN, pentru a se asigura că țeava de oțel nu se rupe fragil în medii reci.
Test de duritate: Folosește un tester de duritate Brinell (HB) sau Rockwell (HRC) pentru a determina uniformitatea materialului și performanța de procesare.
Test de presiune hidraulică: Efectuează un test de presiune la 1,5 ori presiunea de lucru timp de cel puțin 10 secunde; nicio scurgere nu este acceptabilă. Acesta este un articol de inspecție obligatoriu înainte de expediere.
5. Performanța procesului și analiza metalografică
Test de aplatizare: Simulează capacitatea de deformare în timpul conexiunii conductei pentru a verifica dacă există fisuri.
Test de flanșare și îndoire: Verifică adaptabilitatea procesării.
Inspecție metalografică: observă microstructura, cum ar fi dimensiunea granulelor, incluziunile ne-metalice și stratul decarburat, folosind un microscop pentru a asigura o microstructură uniformă.
